Photomaniacs.ro
Tutoriale » Detalii
Stabilizatorul de imagine incorporat in obiectivStabilizatorul de imagine incorporat in obiectiv

Miscarea camerei(tremurul mainii) duce la micsorarea claritatii imaginii. In timp ce faceti o poza direct din mana, intre momentul in care apasati pe buton si momentul in care imaginea a fost inregistrata pe card/film apar vibratii/miscari care afecteaza sharp-ul imaginii. Deci miscarea in timpul expunerii “strica”imaginea.

Deseori, daca folositi un obiectiv ultrawide sau daca timpul de expunere este rapid, nu veti avea probleme cu imaginea finala.

Singurul mod de a micsora tremurul camerei este de a elimina pe cat posibil miscarea camerei + obiectivului in timpul expunerii. Acest lucru se poate face, fie utilizand un trepied, fie beneficiind de stabilizator.

Trebuie retinut ca stabilizatorul reduce efectul miscarii camerei (datorita tremurul mainilor); el nu are efect asupra miscarii subiectului. Daca vrem ca un subiect in miscare sa iasa clar, trebuie sa folosim un timp de expunere cat mai scurt.Acest timp scurt de expunere il putem obtine fie din marirea sensibilitatii ISO, fie din folosirea unui obiectiv cu diafragma cat mai larga (2.8, 2.0, 1.4, 1.2 ), fie din combinarea acestor doi parametrii. Exista un singur caz cand stabilizatorul este util la fotogarfierea subiectelor in miscare (cititi detalii catre finalul articolului)


Cum functioneaza stabilizatorul
Solutia gasita a fost introducerea in obiectiv a unor elemente optice care se pot misca perpendicular pe axul obiectivului. Miscarea acestor elemente(lentile) speciale stabilizatoare este controlata de un microcomputer inserat in obiectiv si contracareaza tremurul camerei foto.

Urmatorii pasi au loc in momentul in care se focuseaza cu un astfel de obiectiv:
  • elementele optice speciale sunt eliberate (in mod normal, cand nu sunt activate, acestea au o pozitie centrala)
  • doi senzori giroscopici se activeaza si detecteaza viteza si unghiul miscarii pe care o are camera+obiectivul
  • Microcomputerul din obiectiv primeste aceste informatii si, pe baza unor algoritmi implementati hardware, pregateste comenzile ce urmeaza sa le transmita catre elementele optice stabilizatoare
  • Instructiunile sunt transmice catre elementele optice satbilizatoare care se misca la o viteza si la un unghi calculate astfel incat sa contracareze miscarea camerei. Contracararea miscarii se face ajustand directa fasciculul de lumina care trece prin lentile, astfel incat imaginea sa ramana stationara pe senzor
  • Secventa "masurare miscare - calculare contramasuri – trimitere informatii catre elementele optice stabilizatoare – repozitionarea elementelor optice stabilizatoare" se repeta in mod continuu, astfel incat sa se poata obtine un raspuns continuu la miscarea haotica a camerei.

Cand primul obiectiv Canon EF cu stabilizator a fost lansat in 1995, s-a introdus in premiera un microcomputer cu procesor de inalta viteza pe 16 biti. Microcomputerul controla simultan stabilizarea imaginii, motorul ultrasonic pentru focus si diafragma electromagnetica (pentru transmiterea/setarea aperturii obiectivului).

Stabilizatorul de imagine este util impotriva unor vibratii/miscari de la 0.5 Hz pana la 20 Hz (1Hz = se poate aproxima cu un ciclu de vibratie pe secunda). Astfel, stabilizatorul este util atat pentru cazul in care tremura mana fotografului(si sa nu va ganditi neaparat ca datorita lipsei exceselor bahice, nu veti avea nevoie de stabilizator avand o mana ferma…… oricui ii va tremura mana in timpul unei expuneri mai lungi – astfel de vibratii de obicei sunt intre 0.5 si 3 Hz) cat si pentru eliminarea vibratiilor puternice provocate de motoare (de exemplu cand fotografiati dintr-un elicopter sau dintr-o masina in miscare – in acest caz vibratiile sunt de aprox. 10 – 20 Hz)

Exista un mit care trebuie spulberat: mitul spune ca "obiectivele cu stabilizator sunt mai putin sharp decat cele fara stabilizator" , insa sharp-ul unui obiectiv nu este influentat de stabilizator ! Minusurile unui obiectiv cu stabilizare sunt doar doua: in general este mai scump + fiind mai complex din punct de vedere tehnologic, riscul de a aparea probleme de functionare este mai mare.

Energia pentru stabilizator(pt. microcomputer, pt. girosenzori, etc) provine de la bateria camerei, deci veti face mai putine imagini cu un obiectiv cu stabilizator decat cu unul fara stabilizator.


Modurile in care functioneaza stabilizatorul optic de imagine Una din problemele care au aparut dupa lansare primelor obiective cu stabilizare optica a fost ca sistemul incerca sa elimine miscarea de urmarire a unui obiect in miscare(panning)…ca atunci cand, la o cursa de masini, incercati sa miscati camera doar pe axa orizontala pentru a urmari masina pe pista. In obiectivele urmatoare a fost introdusa optiunea de a selecta modul de stabilizare: Mod 1 si Mod 2.
Modul 1 este util pentru subiecte statice(cazul cel mai des intalnit).
Modul 2 se poate alege cand fotografiati subiecte pe care le urmariti in miscarea lor cu camera (exemplul cu masina pe pista este valabil). Obiectivul detecteaza acest tip de miscare si blocheaza corectia miscarii pentru respectiva directie(directia poate fi pe orizontala sau pe verticala), in timp ce corectia miscarii in directia perpendiculara pe miscarea subiectului este in continuare activa.


Care este efectul masurabil al stabilizatorului optic din obiectiv
Primele sisteme de stabilizare incorporate in obiective ofereau un castig de 2 fstopuri. Adica, daca fotografiati un subiect static cu stabilizatorul oprit si obtineti o imagine sharp la un timp de ...sa zicem ...1/160 sec, atunci, cand activati stabilizatorul, puteti obtine aceasi claritate in imagine chiar si la un timp de 1/40 sec (160/2/2 = 40)

Urmatorul tip de stabilizator a fost eficient pt 3 fstopuri, iar ultimele aparute sunt eficiente pentru 4 fstopuri.

(NOTA: Un factor important pentru a obtine imagini clare este sa tineti cont de focala obiectivului. Cu cat distanta focala este mai mare, cu atat efectul de vibratie al camerei este mai distructiv asupra sharp-ului pozei.
Puteti tine cont de o regula empirica simpla, aplicabila obiectivelor fara stabilizator, si anume sa aveti un timp de expunere cel mult egal (ar fi indicat sa fie mai scurt de atat) cu 1/(CROP x FOCALA). De exemplu, daca faceti o poza cu un obiectiv de 200mm pe fullframe, ar trebui sa aveti un timp de cel mult 1/200 sec. Daca faceti acea poza cu un aparat cu crop (1.6 – Canon 40D, Canon 7D, etc), timpul ar fi indicat sa fie mai scurt de 1/1.6x200, adica 1/320 sec.
Aceasta regula empirica se modifica si in functie de densitatea pixelilor din senzor, insa acest aspect va fi dezbatut pe larg in alt articol dedicat rezolutiei senzorilor).



Timpul de reactie al sistemului de stabilizare
Intregul mecanism de stabilizare, pentru primele obiective cu stabilizator, se punea in miscare si devenea eficient dupa 1 secunda dupa ce se apasa pe butonul de focusare. La urmatoarele tipuri de stabilizatoare, timpul s-a redus la 0.5 secunde. Deci nu trebuie asteptat ca stabilizarea sa fie eficienta instantaneu, ci doar dupa minim 0.5 secunde de la apasarea butonului de focus.

Unele obiective cu stabilizator sunt “deranjate” de faptul ca aparatul este fixat pe trepied. Noile sisteme de stabilizare din obiectivele recente ofera imagini clare chiar si daca aparatele sunt fixate pe trepied. De siguranta, este mai bine sa dezactivati stabilizatorul cand faceti poze de pe trepied. Singurul caz cand merita lasat stabilizatorul pornit este daca fotografiati sport sau viata salbatica cu obiective foarte mari(ex. Canon 400 2.8 L is), chiar daca aparatul este fixat pe trepied. In acest caz, stabilizatorul este util in eliminarea vibratiilor care apara datorita greutatii considerabile a acestor obiective , chiar daca aveti un trepied foarte stabil.


Pe scurt istoricul Canon pt. obiective cu stabilizare
  • in 1995 se introduce obiectivul 75-300 IS beneficiind de primul tip de stabilizator, 2 fstopuri
  • cativa ani mai tarziu apare 300 f/4 L IS (primul obiectiv L cu stabilizare); acest nou obiectiv beneficiaza de alegerea modului dorit (Mod 1/ Mod 2 = Panning); tot 2 fstopuri
  • in 1999 Canon anunta superteleobiective la care s-a implementat a 2-a generatie de stabilizator. Obiectivele 300mm f/2.8 L IS USM, 400mm f/2.8 L IS USM, 500mm f/4 L IS USM si 600mm f/4 L IS USM au stabilizare tot de 2 fstopuri dar pot fi folosite si pe trepied
  • in 2001 Canon anunta lansarea lui 70-200 2.8 L is, primul obiectiv care beneficiaza de stabilizator de generatia 3-a. Echivalent 3 fstopuri. Apoi s-a implementat aceasta tehnologie in 2 moduri: teleobiectivele(70-200, 28-300 L is au avut si buton de alegere a modului – Mod 1 , Mod 2-Panning); obiectivele cu focale mai mici(ex. 24-105 f4.0 L is) fara buton de alegere a modurilor.
  • in 2006 Canon a introdus obiective cu stabilizare din generatia a 4-a. Canon 70-200f4.0 L is beneficiaza de 4 fstopuri + toate avantajele generatiei anterioare
  • nu trebuie omis noul tip de stabilizare hibrida implementata de Canon in 2009 in obiectivul Canon EF 100mm F2.8L USM Macro Hybrid IS. Aici, stabilizatorul are efect si la distante macro(2 fstopuri - unde restul stabilizatoarelor sunt ineficiente) dar si la distante mari(4 fstopuri).



Lista cu obiective Canon care dispun de stabilizare optica

Obiectiv

Castig in fstopuri

Mod stabilizare

Daca poate functiona si cand aparatul este pus pe trepied

Canon EF 24-105mm f/4L IS USM

3

2

Da

Canon EF 28-135mm f/3.5-5.6 IS USM

2

1

Nu

Canon EF 28-300mm f/3.5-5.6L IS USM

3

2

Da

Canon EF 70-200mm f/2.8L IS USM

3

2

Da

Canon EF 70-200mm f/4L IS USM

4

2

Da

Canon EF 70-300mm f/4-5.6 IS USM

3

2

Da

Canon EF 70-300mm f/4.5-5.6 DO IS USM

3

2

Da

Canon EF 75-300mm f4-5.6 IS USM

2

1

Nu

Canon EF 100-400mm f/4.5-5.6L IS USM

2

2

Nu

Canon EF 300mm f/2.8L IS USM

2

2

Da

Canon EF 300mm f/4L IS USM

2

2

Nu

Canon EF 400mm f/2.8L IS USM

2

2

Da

Canon EF 400mm f/4 DO IS USM

2

2

Da

Canon EF 500mm f/4L IS USM

2

2

Da

Canon EF 600mm f/4L IS USM

2

2

Da

Canon EF-S 17-55mm f/2.8 IS USM

3

2

Da

Canon EF-S17-85mm f/4-5.6 IS USM

3

2

Da

Canon EF-S 15-85mm f/3.5-5.6 IS USM

4

2

Da

Canon EF-S 18-55 IS II

4

2

Da

Canon EF-S 18-135mm f/3.5-5.6 IS

4

2

Da

Canon EF-S 18-200mm f/3.5-5.6 IS

4

2

Da

Canon EF 70-200 2.8 L IS II

4

2

Da

Canon EF 100mm F2.8L USM Macro Hybrid IS

4 / 2

2

Da


* Mod stabilizare = 1 – arata ca nu este bun pt panning; functioneaza doar pt. subiecte statice
* Mod stabilizare = 2 – arara ca este util la panning, iar la unele obiective beneficiaza chiar de buton suplimentar pt selectarea modului dorit. Altele activeaza automat modul panning, cand detecteaza ca este necesar.

Ceea ce se observa din aceasta lista este ca principalele obiective profesionale Canon cu stabilizare nu beneficiaza de ultima tehnologie (4 fstopuri), ceea ce conduce la ideea ca, in curand, poate chiar anul acesta si in anii urmatori, vom asista la aparitia unor noi versiuni ale acestor obiective ( 300mm f/2.8 L IS USM, 400mm f/2.8 L IS USM, 500mm f/4 L IS USM si 600mm f/4 L IS USM, Canon 300 f 4.0 Lis, Canon 100-400 L is ).


In afara de stabilizarea incorporata in obiective (Nikon, Canon, Tamron, Sigma) alte companii precum Sony si Pentax au optat pentru stabilizarea in camera foto.
Principala nemultumire in acest caz este ca nu se vede efectul stabilizarii in viewfinder, iar unii fotografi au emis ipoteza ca este mai eficienta stabilizarea in obiectiv decat cea in camera.
Marele avantaj al stabilizarii in camera este ca, odata ce dispui de acest mecanism, orice obiectiv pus pe acea camera foto va beneficia de stabilizare.

Stabilizarea optica nu are legatura cu "stabilizarea electronica" prezenta in anumite compacte de pe piata, care este o simpla pacaleala…..practic acele camere maresc ISO-ul obtinand astfel un timp de expunere mai mic.

Analiza prezenta este axata pe gama Canon, insa se poate aplica si altor branduri.
Trebuie inteles ca tehnologia de stabilizare este extrem de bine stapanita si de alte firme (precum Nikon care a lansat multiple obiective exceptionale cu stabilizare echivalenta de 4 fstopuri).

Urmatorul "trend" va fi ca marii producatori de obiective sa implementeze generatia actuala de stabilizatoare (4 fstopuri) la gama proprie de obiective.
In paralel, se cauta imbunatatirea tehnologiei, astfel ca, in viitor (3-5 ani), este posibil sa asistam la lansarea unor stabilizatoare echivalente cu 5/6 stopuri. Cu toate acestea, stabilizatorul, oricat de performant ar fi, nu inlocuieste un trepied.