Valea Cernei este unica.

Fie ca o priviti prin ochii turistului (sau pescarului), ai specialistului interesat de flora si fauna extrem de variate sau din punctul de vedere al alpinistului ori calatorului pe poteci montane, insetatului de adrenalina, al speologului, sau ca in cazul nostru al fotografului, zona ofera fiecaruia ceva din frumusetea sa.

Puteti vizita pesteri si chei, puteti admira pereti inalti si cascade. Cei insetati de aventura se pot avanta in barci pe apa tumultoasa a raului Cerna sau pe poteci cu bicicletele. In ultimii 12 ani in aceasta zona cataratorii de la HCO (Herculane Climbing Open) au parcurs cu indrazneala si tenacitate traseele cu inaltimi cuprinse intre 10 si 35 m in timp ce pe poteci s-au intrecut alergatorii montani in ultimele 4 veri in cadrul concursului Hercules Maraton. Si acestea sunt doar cateva din activitatile care se desfasoara in aceasta zona.

Puteti face oricare din cele de mai sus sau puteti pur si simplu sa petreceti timpul, relaxandu-va in statiunea Baile Herculane si in stranduri termale, la tratament.

Iar daca nu sunteti siguri ca Valea Cernei merita vizitata va invitam sa ne cititi povestea si sa-i admirati frumusetea in pozele de mai jos.

Tura foto a inceput vineri dupa masa, un moment potrivit pentru a surprinde umbrele lasate pe cer de Pinul negru de Banat. Echipati cu rucsaci, trepieduri si bineinteles aparate foto si obiective am urmat poteca ce serpuieste pe Cheile Tasnei pana la moara. O echipa de fotografi pasionati, dornici sa isi perfectioneze tehnica, sa afle noi trucuri, sa testeze echipament si sa descopere locuri noi. Pe drum fiecare a observat si imortalizat in mod personal mediul inconjurator: raul, stancile, moara si cascada, universul macro.
Detalii despre Fotografia cascadelor sau Fotografia Macro puteti gasi in sectiunea de eseuri foto.

S-a lasat seara si cu totii am incercat sa profitam de faimoasa lumina albastra. Linistea naturii ne inconjoara fiind intrerupta din cand in cand de cate un tipat de pasare si acompaniata discret de susurul Tasnei si fosnetul frunzelor. Pe rand au inceput sa apara stelele ... si licuricii. Acum efortul de a cara trepiedul este cu adevarat rasplatit prin pozele de noapte realizate, cu cerul instelat si conturul fantomatic al stancilor si pinilor. Luna tine cu noi si inca sta ascunsa dupa versantul muntilor Mehedinti.

Pentru realizarea pozelor de noapte este nevoie de rabdare, echipament adecvat si cunoasterea tehnicii. Pot aparea dificultati la setarea focusului, montarea fixa si stabila a trepiedului. Este recomandata utilizarea declansatorului la distanta versus declansarea directa de la buton. Sau se poate opta pentru declansarea la 10 secunde, timp suficient pentru disparitia eventualelor vibratii ale echipamentului.
Pentru mai multe informatii privind modul de realizare a fotografiilor de noapte puteti afla citind tutorialul "Fotografia astronomica si a cerului instelat".

Nu uitati frontalele extrem de utile pe timp de noapte atat pentru a va orienta, pentru a evita daramarea sau stricarea echipamentul cat si pentru stabilirea focusului. Aveti grija insa ca lumina sa nu strice expunerile colegilor.
Timpul lung de expunere setat pentru realizarea imaginilor ne-a permis momente de respiro pe care le-am folosit pentru a impartasi opinii si a ne mai potoli foamea cu batoane de ciocolata sau biscuiti.
De-a lungul serii intrebarile au fost numeroase si toate au fost adresate coordonatorului Cristi Tzecu, care a urmarit si sustinut activitatea tuturor.

Suntem obositi dar si multumiti si iesim din traseu (terminam tura) undeva spre ora 1 a diminetii cu unele aparatele inca rumegand si aplicand prelucrarile pentru Noise Reduction. Puteti opta pentru aceasta varianta sau pentru o utilizare ulterioara a programelor specializate de reducere a zgomotului .

Ne indreptam nerabdatori spre camere unde ne astepata odihna dar si posibilitatea de a descarca imaginile. Cu totii suntem nerabdatori sa vedem rezultatul orelor petrecute pe Cheile Tasnei.

Avand in vedere ora tarzie (sau extrem de matinala) la care adormim, luam decizia ca plecarea de a doua zi sa fie la ora 9, chiar daca asta insemna sa ratam o parte din minunata lumina a diminetii.

De data aceasta ne asteapta un traseu mult mai lung dar cel putin la fel de frumos. Vom vizita cateva din satele presarate pe coama dealurilor: Inelet, Dobraia, Scarisoara si Prisacina. Sunt comunitati incluse in interiorul Parcului National Domogled-Valea Cernei fiind alcatuite din doar cateva familii. Pentru a scurta drumul acestia au construit scari de lemn ce le permit sa ajunga mai repede la soseaua care parcurge Valea Cernei si duce in Baile Herculane. La scoala din Dobraia invata doar 4 copii iar invatatoarea ajunge cu ATV-ul. Indiferent de anotimp copiii au de parcurs si cate o ora pe poteci pentru a ajunge la ore.

Aici timpul pare ca se scurge altfel chiar daca la biserica au fost instalate panouri solare iar locuitorii primesc curent electric de la o moara de apa ce le permite sa alimenteze becurile din locuinte si cate un televizor alb-negru de marimea unui laptop.
In satele de pe dealuri oamenii inca se mai cunosc la hora sau la caminul cultural, se indragostesc, se casatoresc traindu-si apoi viata departe de agitatia orasului, asa cum ne-a marturisit interlocutoarea intalnita la Biserica din Inelet. Iar singuratatea este si mai adanca si chinuitoare pentru cei ramasi in urma celor care sunt purtati cu roaba sau caruta pe poteca, spre cimitirul din deal.

Tura a inceput cu traversarea podului peste raul Cerna, si a continuat pe poteca ce serpuieste pana la scarile de lemn. Drumul este presarat cu indicatoare mari pe care sunt scrise rugaciuni si indemnuri religioase.

Prima oprire o facem la Biserica din Inelet. Fotografim peisajul sau diferite detalii care ne atrag atentia: un lacat, o limba sau un jug de clopot, o floare, o insecta.

Ne simtim asemeni lui Harap Alb pornit catre tinutul lui Verde Imparat, caci in drumul nostru prin satele razletite intalnim oameni diferiti dar dornici de a schimba o vorba. Sunt deschisi si nu se simt intimidati de obiectvele aparatelor noastre care se indreapta insistent catre ei.

Urcand spre Inelet am intalni oameni lucrand pamantul iar la biserica o femeie venita sa ingrijeasca mormintele. Dupa un timp ne iese in cale un satean care se aseaza tihnit in iarba, cu o ciperca si un bat in mana si sta de vorba cu noi. Mai tarziu un altul ne indeamna la mers, caci avem drum lung in fata. In Dobraia un barbatul venit de la camp sta de vorba cu noi rezemat in topor pentru ca mai apoi sa ne invite la el acasa. Femeile sunt trecute de 60 de ani si cu toate acestea inca in putere, aprige la port si vorba. Isi amintesc de viata pe care o traiesc aici sus si mai apoi lacrimile le apar in coltul ochilor cand povestesc de cum li se imputineaza numarul.

Parcurgem apoi o parte a traseului pe care se desfasoara Hercules Maraton. Poteca prin padure este lina, atmosfera placuta, ocazie excelenta pentru discutii si impartasit impresii.

Peisajul este extraordinar si peste tot subiecte de fotografiat. Suntem echipati complet cu aparat/aparate de fotografiat, obiective de toate tipurile (fixe, tele, wide, macro), diverse accesorii foto (carduri suplimentare, baterii incarcate sau grip, filtre UV si de polarizare, declansatoare, inele, nivele, kit de curatare, binoclu, GPS, carabiniere,etc ) si avem cu noi voie buna si multa pasiune. Nu nu lipseste nici echipamentul specific excursiilor montane: busola si harta, bocanci, pelerina de ploaie/imbracaminte rezistenta la vant, tricouri de schimb, frontala, protectie solara, apa si mancare.
Putem surpinde razele soarelui, umbre si lumini, flori ,fluturi si pasari, cerul albastru, pasuni si fanete, casele cu tinda, creasta Muntilor Mehedinti. Salasele din lemn, grajdurile, tarcurile pentru vite, livezile sau gradinile cu straturi de legume sunt tot atatea subiecte interesante. Si nu in ultimul rand oamenii, cu chipuri de poveste si priviri emotionante.

Cum principala ocupatie a celor de aici este cresterea oilor si vitelor la sfarsitul zilei puteti realiza cateva cadre in timpul activitatiilor specifice, de cand acestia pornesc calare catre turme pentru mulgerea animalelor si pana cand revin cu bidoanele de lapte.

Se face seara si ne bucuram de ultimele raze care ne mai permit cateva fotografii pe ziua de azi. O tura lunga dar cu multe popasuri si cu multe declansari.

Sesiunea de feedback pentru pozele din ziua anterioara a fost una cu totul speciala. S-a desfasurat in mijlocul naturii langa o moara veche. Un contrast evident intre tableta pe care rulau rand pe rand realizarile zilei anterioare si bustenii de lemn vechi plin licheni ai morii. Pentru fiecare participant Cristi a avut cuvinte de lauda dar si sfaturi iar la sfarsit cu totii am inteles ce avem de facut mai departe.

De-a lungul intregii zile Cristi, care este la a doua vizita pe aceste meleaguri, ne-a fost pe rand ghid, indrumator si purtator de cuvant in fata oamenilor pe care i-am intalnit. S-a priceput sa intre in vorba cu ei, sa le trezeasca interesul pentru discutii iar noua sa ne ofere constant sugestii si ocazii de a le pune in practica. Cum sa incadram, in ce directie sa ne indreptam atentia, cand si unde vom avea lumina buna, unde vom gasi subiecte interesante

Pentru cei care inca mai au energie drumul catre somn trece mai intai de selectia si editarea unora din imaginile facute pe parcursul turei.

O noua zi, un nou "obiectiv" ;). De data aceasta pornim catre Cazanele Dunarii. Admiram faimoasa figura a lui Decebal care strajuie drumul, dupa care ne indreptam catre Varful Ciucaru Mare de unde avem o minunata panorama asupra Dunarii. Desi este la amiaza avem ocazia sa ne folosim aparatele si sa realizam cateva imagini.

O etapa extrem de interesanta a turei noastre foto a reprezentat-o vizitarea si realizarea de fotografii in Pestera Ponicova. Fotografia de pestera este cu totul altceva iar Cristi ne dezvaluie cateva din secretele realizarii unei imagini reusite. Conteaza extrem de mult echipa cu care ai venit, pozitionarea luminilor, efectuarea setarilor, utilizarea corecta a echipamentului, atentia si rabdarea. Mai multe detalii puteti afla citind tutorialul lui Ovidiu Guja dedicat fotografiei in pestera.

La ora 16 suntem toti inapoi la masini si este momentul in care ne luam la revedere. O parte din noi. Ceilalti isi vor continua calatoria impreuna si se vor opri pentru o noua sesiune de feedback si o bine meritata masa cu saramura in meniu.

Tura de pe Valea Cernei este una de care cu siguranta ne vom aminti. A fost solicitanta si uneori dificila insa foarte frumosa. O echipa alcatuita din oameni pasionati de fotografie si natura, cu dorinta vie de a invata si de a-si depasi limitele, pasind pe poteci, patrunzand in intunecimea pesterii sau invingandu-si teama de inaltime. O ocazie minunata pentru a impartasit experiente, a discuta, a dezbate diferite subiecte sau transmite recomandari, sfaturi si idei, propuneri.

Si daca v-am convins sa mergeti pe urmele noastre trebuie sa stiti ca Valea Cernei este situata in zona de S-V tarii, face parte din Parcul National Domogled Valea Cernei iar pentru a o vizita porniti fie din Baile Herculane, unde se ajunge cu masina sau cu trenul, fie parcurgeti drumul national 67D, Targu-Jiu - Obarsia Closani-Baile Herculane.
Parcul National Domogled Valea Cernei este caracterizat de o diversitate floristica remarcabila si o flora foarte bogata, cu specii endemice ,specifice climei mediteraneene. Atentie insa doarece in o zona puteti intalni si vipere, ceea ce implica mai multa atentie in cursul drumetiilor.

Cazare gasiti atat in Baile Herculane cat si pe Valea Cernei, pozitionarea cea mai buna avand-o Pensiunea Dumbrava, unde se poate si campa.

Inainte de a porni la drum este bine sa verificati vremea pentru orasul Baile Herculane

Vreme buna si fotografii faine!

Va invitam sa promovati acest eseu in pagina personala de Facebook dand click pe butonul LIKE de mai jos