Photomaniacs.ro
Eseuri foto » Detalii
Ascensiune pe Mont Blanc, Muntele AlbAscensiune pe Mont Blanc, Muntele Alb

August este luna concediilor. Vara, soare, nisip fierbinte ,relaxare ...
Ce ar fi daca ati incerca ceva diferit? Cum ar fi daca in locul nisipului fierbinte ati atinge zapada, daca in locul brizei marine v-ar "rasfata" vantul? Si nu orice vant si nu orice zapada, ci cele de pe Muntele Alb. Cum vi se pare? Nu este cu adevarat o aventura tentanta?

Primul pas ar fi sa va informati despre trasee, vreme si cazare (se face doar cu rezervare iar pretul este diferit in cazul in care sunteti membrii unui club alpin). Apoi va antrenati, va faceti bagajele, luati cu voi echipament montan si foto si porniti la drum.


Exista peste 100 de rute pentru a ajunge pe varf, cu diferite grade de dificultate, fie pe partea franceza (versantul nordic) fie pe cea italiana (versantul sudic). Orice varianta ati alege tineti cont de avertismentele prezente pe site-uri si pe toate pliantele cu informatii turistice: "Ascensiunea pe Mont Blanc este un traseu montan dificil si necesita experienta. Sunteti expusi caderilor de pietre si poate fi periculos."

Cateva informatii utile pentru calatoria voastra:
Prima zi. Pornim in marea aventura
Plecarea a fost stabilita la prima ora pentru a putea iesi din tara in aceeasi zi (depinde din ce zona porniti) iar oprirea peste noapte a fost intr-un camping langa lacul Balaton in Ungaria.

Ziua 2
Urmatoarea zi am pornit devreme, am traversat Slovenia si Italia, apoi trecand prin Tunnel du Mont Blanc (11.6 km) am ajuns in Franta. Am ales sa punem cortul in campingul 'Camping des Domes de Miage' din Saint-Gervais-les-Bains. Curat, bine organizat ne-a oferit ocazia sa ne odihnim dupa aproximativ 2000 de km. In cele 2 zile de drum au existat cateva ocazii de a porni aparatul desi opririle au fost scurte, intreaga echipa avand un singur gand: sa ajunga cat mai repede pe Mont Blanc.

Ziua 3
Am adormit cu greu si ne-am trezit devreme pentru a verifica echipamentul si a definitiva continutul bagajelor (adevarul este ca oricum nerabdarea nu ne dea pace - cum ar spune C-tin Chirita:"..nopti sublime, istovitoare, nopti dinaintea marilor plecari"). Rucsacii erau foarte grei, incarcati cu echipament montan (coltari, coarda, piolet, sac de dormit, casca, etc), mancare si bine inteles echipament foto (aparatul foto cu strictul necesar: obiectiv, filtre, baterii de rezerva si carduri de memorie). Mi-as fi dorit si trepiedul insa l-am lasat pentru ocaziile in care rucsacul cantarea mai putin. Nu uitati sa pastrati loc pentru apa, in caz contrar sus la cabana veti plati 5 euro pentru o sticla de 1,5 litri.

Nu trebuie sa va faceti griji pentru bagaje pana la 2372m, adica aproape inaltimea celui mai inalt varf din Romania. Calatoria cu Tramvaiul Mont Blanc (TMB - Tramway du Mont-Blanc), pe care il puteti lua de la capat din gara Le Fayet, Saint-Gervais-les-Bains, costa aproximativ 28 euro dus-intors si este una extrem de placuta.

Aceasta varianta va va permite sa parcurgeti in mai putin de o ora si jumatate o diferenta de nivel de aprope 2000m (de la 584 m la 2372). In acelasi timp aveti ocazia sa va bucurati de privelistea care se deschide treptat, pe masura ce urcati. Puteti admira extraordinara panorama a Alpilor, valea si orasul Chamonix si uriasul ghetar de Bionnassay.

Cand alcatuiti planul de calatorie luati in calcul faptul ca in perioada septembrie - mai intre statiile Bellevue - Nid d'Aigle circulatia cu tramvaiul este oprita iar cabanele sunt deschise de la inceputul lunii iunie pana la sfarsitul lui septembrie.

Calatoria noastra cu TMB-ul se incheie la 2372m la statia Nid d'Aigle.
Ajunsi la refugiul suntem intampinati de un domn ('le gardien' cum ii spun francezii) care ne ofera cu bunavointa numeroase informatii. Multumim pentru ajutor si pornim cu entuziasm.

In prima parte a traseului suntem insotiti de o capra neagra - capra ibex, obisnuita cu prezenta oamenilor si a aparatelor foto. Ne tragem sufletul, bem apa si mai facem cateva poze in dreptul unei constructii, numita refugiul Rognes (Refuge des Rognes) sau baraca forestiera Rognes (Barraque des Rognes). Suntem deja la 2768m, inaltime la care ajung pentru prima data.

Urmam poteca si desi nu exista marcaj este clar pe unde se merge. Oricum intalnim grupuri care urca sau coboara iar dupa 4-5 ore ajungem la Tete Rousse. Fara dificultate, in apropierea refugiului traversam ghetarul cu acelasi nume (in acel moment nici nu stiam ca este vorba de un ghetar).

Refugiul Tete Rousse (care pentru noi este cabana in toata regula) situat la o altitudine de 3167m ne ofera adapost pentru prima noapte iar pentru zilele urmatoare cutii de depozitare pentru a lasa o parte a echipamentului pe care nu vrem sa il mai luam cu noi.

Una din regulile cabanei este ca incaltamintea sa fie lasata la intrare (aveti la dispozitie papuci). Puteti servi o masa calda sau bea o bere la inaltime. Sala de mese deseori este folosita ca spatiu de dormit. Este curat peste tot, inclusiv la toalete, desi sunt fara apa.

Am avut parte de vreme excelenta si timp pentru a suprinde cateva instantanee in timpul zilei si apoi la apus. De la cabana se poate admira panorama catre varfurile Aiguille de Bionnassay (4052 m), Aiguille de Tricot (3665 m) si ghetarul Bionnassay cu impresionantele sale crevase. Undeva sus pe marginea abruptului se vedea urmatorul punct al expeditiei noatre, refugiul Gouter.

Ziua 4
Urmatoarea zi pornim foarte devreme pe traseul catre refugiul Gouter. Ajungem cu bine dupa aproximativ 4 ore, insa nu fara ceva emotii la traversarea faimosului culoar Gouter sau Grand Couloir Gouter. Acesta este cunoscut pentru caderile de pietre cauzate fie de topirea ghetii fie de ceilalti alpinisti in ascensiune. Am stat, am ascultat cu atentie daca se aude ceva si pe rand am parcurs, alergand cei aproximativ 80m ai culoarului. Traversarea a decurs in cazul nostru fara incidente, insa chiar inaintea noastra o romanca a fost suprinsa de pietre si s-a ales, din fericire, doar cu un cucui si o taietura superficiala la mana.

Urmeaza o urcare aproape verticala intrerupta din cand in cand de scurte opriri pentru a privi in sus catre refugiul care pare atat de aproape. Pe traseu din loc in loc sunt montate cabluri.
Ajungem la refugiul Gouter (Refuge du Gouter - 3835m) si ne cazam. Lume multa, grupuri venite din intreaga lume, discutii in toate limbile. Se schimba impresii, se povestesc aventuri si se dezbat ultimele informatii despre prognoza meteo. Este devreme asa ca pornim intr-o tura scurta de aclimatizare si de fotografiere.
La aceasta inaltime (peste 3800m) unele persoane incep sa resimta efectele altitudinii. Simptome precum greturi si varsaturi, dureri de cap, ameteala, confuzie, somnolenta, greutate in respiratie recomanda o hidratare intensa si retragerea la altitudini mai mici. Temerarii si cei care nu au astfel de probleme pot alege sa stea cu cortul sau chiar sa traga un pui de somn in zapada (desi in zona refugiului campingul si bivuacul sunt interzise).
In noaptea urmatoare cerul incredibil de senin ar fi permis minunate fotografii de noapte la mare inaltime insa din pacate trepiedul ma asteapta in masina.

Pe la ora 8 se da stingerea. Trezirea este anuntata de cabaniera dupa 6 ore, adica in jurul orei 2 dimineata:"Bonjour. C'est deux heures du matin. Le petit dejeuner est pret!". Forfota, agitatie, ultimele pregatiri in graba si gata, cabana este goala. Toti au pornit pentru a prinde vremea cat mai stabila si zapada tare.

Ziua Z, ziua mult asteptata. Pornim spre varf.
Vremea se anunta foarte buna. Ne-am intarziat plecarea cu o ora si ceva, pana spre 4 pentru a putea urca evitand inghesuiala. In fata noastra pe traseu se vedeau serpuind zeci de lumini. Sunt grupurile de alpinisti pornite catre varf. Linistea deplina este tulburata doar de zgomotul coltarilor si pioletilor pe zapada si de fosnetul gecilor inghetate. Este frig dar nu foarte. Pentru inceput urcam printre crevase catre varful Dome de Gouter (4305m) pe care il vazusem cu o zi inainte in timpul scurtei noastre ture.
Treptat se lumineaza, soarele rasare si incepe sa ne incalzeasca. Traseul este clar si in curand ajungem la refugiul Vallot (4365 m) dupa 3 ore de la plecarea de la Gouter. Acesta este cu adevarat un refugiu, o constructie metalica, inghetatata in care petrecem jumatate de ora inveliti in folii de supravietuire. Afara este mult mai bine asa ca iesim si facem cateva poze. Apoi pornim.

Catre varf
Cu pasi mici, in ritm lent dar constant urcam la peste 4000 de metri urmand linia crestei Bosses. Ne oprim din cand in cand pentru a permite trecerea grupurilor plecate inaintea noastra de la cabana si care acum coboara. Avem de urcat o panta abrupta in zig-zig si apoi din nou o creasta ingusta. Si ... am ajuns. AM AJUNS. Uahhhh!!! Peisajul este incredibil iar vremea extraodinara, nu exista lumina , culori sau temperatura mai bune pentru a urca si pentru a face fotografii. Totul este perfect. Facem poze, panorame, ne felicitam.Am ajuns pe varf, pe Mont Blanc, la 4810m. Desi nu veti gasi un marcaj care sa indice acest lucru. Parasim varful entuziasti si multumiti.

Coborarea este lejera desi zapada s-a topit si ne afundam. Acum avem mai mult timp pentru poze. Din cand in cand aruncam o privire in spate. In urma cu o ora eram acolo sus, unde acum este vant. Da, vine vremea rea iar schimbarea este anuntata de norul de deasupra varfului.

Am ajuns inapoi la cabana unde ne-am odihnit si am sarbatorit reusita.
Fericirea de pe fetele noastre contrasteaza puternic cu tristetea celor care incercasera dupa noi sa urce dar nu reusisera sa ajunga pe varf din cauza vantului puternic. Ulterior am aflat ca nici in zilele urmatoarea vremea proasta nu a permis acest lucru. Calatoresti mii de km, urci mii de metri pentru ca apoi sa te intorci din cauza vremii fara sa ajungi pe varf ...

Ziua 6
Traseul de intoarcere pana in Saint-Gervais a fost un pic mai lung ca si distanta deoarece dupa data de 1 septembrie tramvaiul nu mai ajunge la Nid d'Aigle, asa ca ne-am continuat traseul pe jos pana la statia Bellevue. Spre seara am ajuns in camping si dupa un bine meritat si mult asteptat dus am sarbatorit reusita pana tarziu.

Ziua 7
Am pornit catre casa, dar nu direct. Am facut un mic ocol trecand prin Elvetia si apoi Italia pentru a vedea Dolomitii. Se intrevede o noua aventura minunata si o noua ocazie de a face fotografii.

Ziua 8
Drumul ne conduce catre casa.


Mont Blanc este o experienta unica, extraordinara de care va veti aminti mereu. Iar fotografiile vor fi acolo pentru a reimprospata din cand in cand memoria.


Fotografiile au fost realizate la sfarsitul lunii august 2011, cu aparat Canon Eos 30D, obiectiv Canon EF-S 10-22 mm f/3.5-4.5 USM cu filtru de polarizare (photomaniacs.ro) (Georgiana Stoian).
Multumiri lui Marius Rosca pentru imaginile realizate cu Nikon D90, obiectiv Nikkor 18-200m (scriericulumina.ro).

Atentionare! Acesta este un eseu foto si trebuie considerat astfel. Acest gen de expeditie se adreseaza persoanelor cu experienta in domeniul montan, dotati cu echipament specific si care cunosc pericolele pe care le presupune ascensiunea pe zapada si la peste 3000m.


Va invitam sa promovati acest eseu in pagina personala de Facebook dand click pe butonul LIKE de mai jos




Imagini Mont Blanc
Tramway du Mont-Blanc - Statia Bellevue (1794m) Refuge des Rognes (2768 m) Refugiul Tete Rousse - vedere catre Ghetarul Bionnassay, Aiguille de Bionnassay (4052 m) , Aiguille de Tricot (3665 m)
Pe fereastra Catre ... sau ... Urcarea pe lanturi de la Refugiul Tete Rousse la Refugiul Gouter
Apus peste Alpi Umbrele apusului Aiguille du Midi si nori lenticulari
Refugiul Gouter (3 835 m) - vedere catre Ghetarul Bionnassay Vedere catre Aiguille du Midi Refugiul Gouter
Mont Blanc - cort Mont Blanc - bivoac Mont Blanc
In apropierea  refugiului Gouter Refugiul Vallot (4365 m) Mont Blanc - de baza pentru ascensiune
Les Alpes Creasta Bosses si varful Mont Blanc Pe varf
De pe varf Coborand de la 4810 m Top of the world
Cabana Gouter - Apus catre Aiguille de Bionnassay Mergand de la Nid d'Aigle catre Bellevue Catre statia Bellevue - la coborare





Urcand catre varful Mont Blanc
Panorama de pe varf
Panorama - Ghetarul Bionnassay si Refugiul Tete Rousse