Eseuri foto » Detalii
"Tara de pe Indus""Tara de pe Indus"

Era evident ca pustiul se plictisea de moarte. Poate din cauza zumzetului monoton al mantrelor, ommanipadmehum, ommanipadmehum, ommanipadmehum, neincetate de mai bine de o ora, sau poate din cauza faptului ca ritualul Puja, repetat in fiecare dimineata la manastirea Thiksey din Himalaya indiana, incepuse mult prea devreme pentru gustul sau.

Lumina ce patrundea pe usa larg deschisa din dreapta mea reusea sa ilumineze primii baieti, poate la fel de plictisiti ca si cel din dreptul meu, sa-l numim Pasang, sau poate Dorjee. Batranii lama isi continuau lectura mantrelor pe tonuri baritonale greu de imaginat, sub privirile incarcate de seninatate ale lui Tenzin Ghyatso, cel de-al 14-lea Dalai Lama, priviri surprinse de fotograful oficial al guvernului tibetan in exil, in timp, ce sub ochii mei, baietii isi aratau unul altuia noile abtibilduri cu care isi impodobisera cartile cu coperti visinii. Privirile incarcate de mustrare ale calugarului adolescent care se perinda printre rinduri ca sa toarne goor goor, ceai cu unt, atat celor ce incantau mantre, cat si vizitatorilor - localnici sau noua, cei doi turisti matinali- i-au facut pe baieti sa revina la cele spirituale, sau macar sa nu mai vorbeasca unul cu altul.

Atunci am remarcat gestul atat de lumesc si universal al baiatului pe care am ales sa il numim Pasang, sau poate Dorjee, privat de posibilitatea de a interactiona cu ceilalti, care a inceput sa isi exploreze propriul corp, staruind asupra bicepsului drept, bratul neacoperit de mantia visinie a calugarilor gelugpa. Undeva in mintea mea a inceput sa de deruleze filmul propriei copilarii, in care, dupa orele de educatie fizica cu tovarasa Negru, faceam si noi, baietii, aceeasi masuratoare a bicepsilor in timpul plictisitoarelor ore de ce-or-fi fost. Click-ul furat cu Pasang, sau poate Dorjee nu este numai unul cu el si despre el, ci cu siguranta despre noi toti, baietii plictisiti de prea multe mantre, fie ele ommanipadmehum sau geografiaindustrialaaromaniei.

M-am indragostit ireversibil de Ladakh, tinutul arid din Himalaya indiana, strabatut de marele Indus; revenind la Thiksey dupa doi ani, am revazut aceeasi scena, dar cu alt copil. Si muntii ramasesera la fel de frumosi, teren de descoperit pentru multe vieti de acum incolo. Nu degeaba Ladakh este numit Micul Tibet, atat relieful este similar -altitudinea de 3500m la care e dispus orasul Leh te face sa simti, la inceput, aerul mai rarefiat- dar si manastirile budhiste respecta aceleasi ritualuri. In Tibet insa, Revolutia Culturala a fost cea care a distrus marea lor majoritate, a golit palatul Potala atat de mobilier cat mai ales de oameni, si intocmai ca la noi, a imbracat securisti in robe visinii si i-a trimis in manastirile ramase.

Povestile himalayene sunt asociate cu munti inzapeziti, serpasi fara de care istoria expeditionara ar fi fost alta, cuceriri si esecuri, visuri si aventuri inalte. Fotografiile exploratorilor dezvaluie oameni cu chipuri ascunse de mastile de oxigen, cu steaguri mici legate de pioleti, ingrijorati poate de lungul drum de pe varf pana la cort. De cele mai multe ori peisajele, destinate poate calendarelor sponsorilor, arata la fel: creste inzapezite, mari nesfarsite de nori, eterne apusuri si rasarituri de soare.

Experimentasem si eu fotografia de altitudine, cu aparatul ferit de frig in buzunarul de la piept al pufoaicei, insa cu exceptia dovezii ca ajunsesem pe varf, pozele mele aratau ca si ale celorlalti. Cararile ce leaga vaile de taberele de baza ale gigantilor himalayeni poarta tot atatia turisti cat si fotografi, iar turele foto organizate acolo de profesionisti duc amatorii de imagini frumoase exact in locul de unde nu ai cum pleca fara un card plin de amintiri aducatoare de like-uri.

De aceea pentru mine, tara de pe Indus a insemnat mult mai mult. Era tot Himalaya, insa departe de lentilele necrutatoare ale fotografilor dornici de capturi la indemana. Parcursa fie pe jos, cu bicicleta, autobuze intesate de localnici sau chiar elicoptere militare, mi-a oferit bucuria descoperirii oamenilor care inca nu sunt deranjati de fotografi.

Oare anul viitor, cum il va chema pe copilul plictisit, trimis de mic la manastire, care isi va masura bicepsul?

Manastirea Thiksey, cea mai mare din Ladakh, se afla la 19 km de Leh, capitala regiunii. Accesul este facil, fiind situata pe un drum principal, strabatut de multe mijloace de transport in comun. Perioada optima pentru vizite in Ladakh se intinde din primavara pana toamna. Multitudindea de guest-houses ce ofera atat cazare cat si masa fac din aceasta zona himalayana una din cele mai accesibile.

Foto si text: Cristian Tzecu, www.momente.ro


Bicepsi si plictiseala  la Thiksey, Ladakh, mai 2008. Nikon D300, 25mm, 1/20, f 3,3, ISO 400 Bicepsi si plictiseala  la Thiksey, Ladakh, august 2010. <br>Nikon D300, 50mm, 1/60, f 1,8, ISO 400 Copii pe acoperisul manastirii Thiksey, Ladakh. <br>Nikon D300, 50mm, 1/640, f 13, ISO 200
Ora de rugaciune pentru novicii manastirii Hemis, Ladakh. <br>Canon PowerShot G11, 30mm, 0,6s, f 3,5, ISO 800, trepied Manfrotto Modo Calugar pazind o usa a manastirii Hemis, Ladakh.<br>Nikon D300, 50mm, 1/125, f 5,6, ISO 200 Discutie intre novici ai manastirii Thiksey, Ladakh.<br>Nikon D300, 150mm, 1/250, f 11, ISO 200
Coborare de pe gigantul Himalayan Cho Oyu.<br>FujiFinePix E900, 7,2mm, 1/640, f 6,4, ISO 80 Manastirea Spituk, Ladakh.<br>Nikon D300, 18mm, 1/500, f 11, ISO 200 Calugar pe acoperisul manastirii Spituk, Ladakh.<br>Nikon D300, 95mm, 1/160, f 11, ISO 200
Contul meu
Evenimente foto
Newsletter
Informatii utile
  • Dof Calculator
Recomandari

Taguri
  • VSLO 2014
  • Tur  virtual  restaurant, Tur  virtual  pensiune
  • site-uri profesionale, magazine virtuale, aplicatii web
RSS